30 and still clueless..

Ce am invatat la aproape 30 de ani..

Am invatat ca oamenii sunt imperfecti si ca e bine. Si ca iti trebuie curaj si putina nebunie sa-i iubesti pe toti. Am invatat ca oamenii nu sunt curajosi. Ca fiecare vrea mai mult dar exista undeva adanc insamantata o frica de a da tot. Am invatat ca oamenilor le este frica de suferinta. Si ca devin niste straini inconjurati de ziduri groase si ca o data cu trecerea timpului zidul se inalta tot mai sus. Am invatat ca oamenii nu-mi apartin. Ca ei exista doar prin ei insisi si ca asta ii face mai frumosi, dar egoisti.  Am invatat sa iubesc fara asteptari, desi uneori nu-mi iese atat de bine. Am invatat ca uneori am nevoie de mine singura si ca uneori nu pot respira fara el si ca asta e ok. Am invatat sa nu urasc oamenii pentru ce nu-mi pot oferi si sa ma incred in ei fara motiv. Si am mai invatat ca totul trece. Si clipele in care esti un imens gol si clipele in care, cu sete, respiri aproape organic tot ce e in jurul tau.

Am invatat ca la 30 de ani esti la fel de clueless ca la 20. Doar putin mai sigur pe tine si mai calm. Ca ai nevoie de mai mult si ca uneori vrei sa te asezi si alteori ca vrei sa pleci in lume. Si ca poti trai cu amestecul asta de stari in tine si ca e bine asa. Am invatat ca trebuie sa-ti asumi riscuri, sa faci greseli si sa-ti ceri scuze si sa fii asa cum simti. Am invatat ca nu poti multumi pe toata lumea si uneori vei fi cel care va face sa sufere, dar trebuie sa inveti sa traiesti si cu golul asta.

Am invatat ca viata e plina de lucruri marunte care te fac sa zambesti dimineata. Ca e plina de prezenta lui pe care o simti dureros chiar si atunci cand e langa tine. Pentru ca e atat de frumos incat iti taie rasuflarea cand il zaresti atunci in multime zambind catre tine. Am invatat ca fericirea e in a da mai mult decat primesti. Si ca la un moment dat tot ce ai dat va veni la tine asa cum iti doresti. Iti trebuie doar curaj.

Am invatat ca oamenii poarta masti si ca fiecare isi duce lupta interioara in liniste, speriat. Si ca oamenii iubesc de multe ori fara cuvinte si ca se pierd in zile fara sa realizeze ca pierd o viata. Si am mai invatat ca nu e nimic dupa, ca suntem pasari care-si deschid aripile catre apus si care in drumul lor, uita sa zboare. Si ma chinui sa invat sa traiesc cu golul unei singuratati ancestrale intiparita biologic in carnea noastra.

Am invatat ca timpul lasa dare in piele si in suflet. Si ca cicatricile nu se inchid, dar inveti sa respiri sacadat si sa mergi mai departe. Am invatat ca ce te distruge e sa te inchizi intr-o inchisoare in doi, urandu-va reciproc pentru ceea ce sunteti. Am invatat ca oamenii gresesc si ca nu trebuie sa iubesti ce cel de langa tine iti ofera, ci sa iubesti ce cel de langa tine este. Cu totul. E greu..but settle down only for this.

Am invatat ca te nasti si ca mori singur si ca inca nu poti cuprinde cu mintea singuratatea din momentul propriei morti, dar ca tot ce conteaza este drumul dintre.

30 and still clueless..