.JPG)
marți, 13 august 2013
duminică, 7 iulie 2013
30 and still clueless..
Ce am invatat la aproape 30 de ani..
Am invatat ca oamenii sunt imperfecti si ca e bine. Si ca iti trebuie curaj si putina nebunie sa-i iubesti pe toti. Am invatat ca oamenii nu sunt curajosi. Ca fiecare vrea mai mult dar exista undeva adanc insamantata o frica de a da tot. Am invatat ca oamenilor le este frica de suferinta. Si ca devin niste straini inconjurati de ziduri groase si ca o data cu trecerea timpului zidul se inalta tot mai sus. Am invatat ca oamenii nu-mi apartin. Ca ei exista doar prin ei insisi si ca asta ii face mai frumosi, dar egoisti. Am invatat sa iubesc fara asteptari, desi uneori nu-mi iese atat de bine. Am invatat ca uneori am nevoie de mine singura si ca uneori nu pot respira fara el si ca asta e ok. Am invatat sa nu urasc oamenii pentru ce nu-mi pot oferi si sa ma incred in ei fara motiv. Si am mai invatat ca totul trece. Si clipele in care esti un imens gol si clipele in care, cu sete, respiri aproape organic tot ce e in jurul tau.
Am invatat ca la 30 de ani esti la fel de clueless ca la 20. Doar putin mai sigur pe tine si mai calm. Ca ai nevoie de mai mult si ca uneori vrei sa te asezi si alteori ca vrei sa pleci in lume. Si ca poti trai cu amestecul asta de stari in tine si ca e bine asa. Am invatat ca trebuie sa-ti asumi riscuri, sa faci greseli si sa-ti ceri scuze si sa fii asa cum simti. Am invatat ca nu poti multumi pe toata lumea si uneori vei fi cel care va face sa sufere, dar trebuie sa inveti sa traiesti si cu golul asta.
Am invatat ca viata e plina de lucruri marunte care te fac sa zambesti dimineata. Ca e plina de prezenta lui pe care o simti dureros chiar si atunci cand e langa tine. Pentru ca e atat de frumos incat iti taie rasuflarea cand il zaresti atunci in multime zambind catre tine. Am invatat ca fericirea e in a da mai mult decat primesti. Si ca la un moment dat tot ce ai dat va veni la tine asa cum iti doresti. Iti trebuie doar curaj.
Am invatat ca oamenii poarta masti si ca fiecare isi duce lupta interioara in liniste, speriat. Si ca oamenii iubesc de multe ori fara cuvinte si ca se pierd in zile fara sa realizeze ca pierd o viata. Si am mai invatat ca nu e nimic dupa, ca suntem pasari care-si deschid aripile catre apus si care in drumul lor, uita sa zboare. Si ma chinui sa invat sa traiesc cu golul unei singuratati ancestrale intiparita biologic in carnea noastra.
Am invatat ca timpul lasa dare in piele si in suflet. Si ca cicatricile nu se inchid, dar inveti sa respiri sacadat si sa mergi mai departe. Am invatat ca ce te distruge e sa te inchizi intr-o inchisoare in doi, urandu-va reciproc pentru ceea ce sunteti. Am invatat ca oamenii gresesc si ca nu trebuie sa iubesti ce cel de langa tine iti ofera, ci sa iubesti ce cel de langa tine este. Cu totul. E greu..but settle down only for this.
Am invatat ca te nasti si ca mori singur si ca inca nu poti cuprinde cu mintea singuratatea din momentul propriei morti, dar ca tot ce conteaza este drumul dintre.
30 and still clueless..
Am invatat ca oamenii sunt imperfecti si ca e bine. Si ca iti trebuie curaj si putina nebunie sa-i iubesti pe toti. Am invatat ca oamenii nu sunt curajosi. Ca fiecare vrea mai mult dar exista undeva adanc insamantata o frica de a da tot. Am invatat ca oamenilor le este frica de suferinta. Si ca devin niste straini inconjurati de ziduri groase si ca o data cu trecerea timpului zidul se inalta tot mai sus. Am invatat ca oamenii nu-mi apartin. Ca ei exista doar prin ei insisi si ca asta ii face mai frumosi, dar egoisti. Am invatat sa iubesc fara asteptari, desi uneori nu-mi iese atat de bine. Am invatat ca uneori am nevoie de mine singura si ca uneori nu pot respira fara el si ca asta e ok. Am invatat sa nu urasc oamenii pentru ce nu-mi pot oferi si sa ma incred in ei fara motiv. Si am mai invatat ca totul trece. Si clipele in care esti un imens gol si clipele in care, cu sete, respiri aproape organic tot ce e in jurul tau.
Am invatat ca la 30 de ani esti la fel de clueless ca la 20. Doar putin mai sigur pe tine si mai calm. Ca ai nevoie de mai mult si ca uneori vrei sa te asezi si alteori ca vrei sa pleci in lume. Si ca poti trai cu amestecul asta de stari in tine si ca e bine asa. Am invatat ca trebuie sa-ti asumi riscuri, sa faci greseli si sa-ti ceri scuze si sa fii asa cum simti. Am invatat ca nu poti multumi pe toata lumea si uneori vei fi cel care va face sa sufere, dar trebuie sa inveti sa traiesti si cu golul asta.
Am invatat ca viata e plina de lucruri marunte care te fac sa zambesti dimineata. Ca e plina de prezenta lui pe care o simti dureros chiar si atunci cand e langa tine. Pentru ca e atat de frumos incat iti taie rasuflarea cand il zaresti atunci in multime zambind catre tine. Am invatat ca fericirea e in a da mai mult decat primesti. Si ca la un moment dat tot ce ai dat va veni la tine asa cum iti doresti. Iti trebuie doar curaj.
Am invatat ca oamenii poarta masti si ca fiecare isi duce lupta interioara in liniste, speriat. Si ca oamenii iubesc de multe ori fara cuvinte si ca se pierd in zile fara sa realizeze ca pierd o viata. Si am mai invatat ca nu e nimic dupa, ca suntem pasari care-si deschid aripile catre apus si care in drumul lor, uita sa zboare. Si ma chinui sa invat sa traiesc cu golul unei singuratati ancestrale intiparita biologic in carnea noastra.
Am invatat ca timpul lasa dare in piele si in suflet. Si ca cicatricile nu se inchid, dar inveti sa respiri sacadat si sa mergi mai departe. Am invatat ca ce te distruge e sa te inchizi intr-o inchisoare in doi, urandu-va reciproc pentru ceea ce sunteti. Am invatat ca oamenii gresesc si ca nu trebuie sa iubesti ce cel de langa tine iti ofera, ci sa iubesti ce cel de langa tine este. Cu totul. E greu..but settle down only for this.
Am invatat ca te nasti si ca mori singur si ca inca nu poti cuprinde cu mintea singuratatea din momentul propriei morti, dar ca tot ce conteaza este drumul dintre.
30 and still clueless..
duminică, 24 martie 2013
Flormar Illuminating primer
Cautam de ceva timp un iluminator. Pot sa traiesc fericita si fara, dar am zis sa incerc si eu sa vedem ce iese. Si cum vazusem intamplator ceva de la Flormar acum ceva timp, la prima ocazie tzup in magazinul Flormar sa achizitionez minunea. Bineinteles ca nu l-am swatch-uit ca mie daca imi intra ceva in cap, se apasa un butonas si nu mai gandesc..ohh.
Bun, ca sa trecem direct la subiect, am fost foarte dezamagita pentru ca partea cu iluminarea e nula..macar ca primer sa faca ceva si aici e ok-ut. Trecand peste dezamagirea mea, o sa o iau pe rand:
Ambalajul este din plastic cu pompita. Imi place ca este usor, dar pompita aia se incapataneaza ne multe ori sa scoate ceva. Si nu, nu este vina mea.
Mirosul este destul de ciudat. Mie mi se pare ca ma dau pe fata cu ceva pe baza de alcool..Mult..cam asa miroase.
Textura e ca a oricarui primer, dar nu iti da acea senzatie de silicon care ti se intinde peste tot pe degete si pe care reusesti apoi sa-l pui pe toate lucrurile din jur (my case). Lucru care sincer imi place.
Concluzia? Nu mi se pare ca are efectul pe care il asteptam si pe care il pretinde ca are si pentru cei vreo 40 de ron dati pe el chiar imi cam pare rau. Are un usor usor efect de uniformizare, nu am observat nicio diferenta in ceea ce priveste matifierea sau rezistenta machiajului, iar partea cu iluminarea..well..that's not going to happen.
joi, 28 februarie 2013
Guilty pleasure
Cum am reusit sa ma abtin de la cumparaturile de cosmetice in ultima vreme..se pare ca am dat in alta manie..fashiondays.ro..so help me God.
Si ca si cum nu as avea vreo 5 colete pe care le astept de la ei in Martie..am cazut in ispita iar cand am vazut za perfect bag ever..detalii mai jos..of of. Prin urmare in Martie o sa mananc cartofi dar i have it! Nu zic nimic de pret ca mi-e rusine..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)